Primarusu's Blog

Unele persoane își consumă o parte din timp întrebându-se dacă laptele e mai ieftin la Carrefour sau la Kaufland, alții încă se mai întreabă dacă e necesar să-i vorbești frumos vânzătoarei de la colț, alții se întreabă dacă a mai rămas ceva de furat, iar puțini se întreabă care e rostul nostru, menirea, scopul, care este catalizatorul acestei mișcări. Ei bine pentru cei din urmă  ne oprim puțin cât e publicitate pe Taraf și ne plecăm capetele. Dacă pui cinci bețe și le dai foc vei obține o reacție în care poți vedea clar cum lemnele se consumă vor produce o anumită cantitate de energie și căldură și niște cenușă, iar ca și catalizator ești tu omul palpabil, real care a luat bricheta și a aprins focul, pe de altă parte dacă un cuplu are un copil care este o urmare a atracției dintre cei doi „dragostea”, catalizatorul lipsește în sensul că nu este palpabil, dragoste dintre cei doi pe care ei o simt, în care cred, dar pe care nu o poți vedea sau măsura este imboldul unei mulțimi de acțiuni și chiar stă la baza apariției unui copil, a unui produs palpabil real. Putem spune copilul este rezultatul întâlnirii dintre un spermatozoid și al unui ovul, dar totuși dacă dragostea nu ar fi existat acestea nu s-ar fi întâlnit niciodată, forțat putem spune că acest copil s-a născut din „nimic” și ne putem gândi mai departe ce alte lucruri care nu au nimic palpabil la bază ajung să fie realități, păi războaiele provin din dorința unei națiuni sau a unui om de răzbunare sau de a avea mai mult, care și aceasta nu este ceva concret, dar care are urmări fizice impresionante, dacă putem numi activitatea întregii planete ca evoluție atunci putem spune ca la baza evoluției adică la baza întregilor activități ce au loc zilnic stă „nimic”, pentru că în realitate nu putem spune de ce continuam să înaintăm, nu putem cântări dorința de a trăi, scaunul pe care stai este produsul unei dorințe, fizic este un ansamblu de materiale cu o anumită formă la baza căruia a stat o dorința ce nu poate poate fi măsurată, trăim într-o lume în care lucrurile întâplătoare apar foarte rar, la baza fiecărui lucru stă un catalizitor nepalpabil și atunci ajungem să ne ăntrebăm: „a cui este dorința ca noi să existăm?”.

Suntem constransi de timp, presati sa ,,trecem peste’’, traim intr-o lumea care ne ofera enorm de multe posibilitati. Macar de ar fi fost adevrata partea cu reincarnarea, in viata asta manelar urmatoarea o rosie, urmatoarea presedinte, urmatoarea un leu in Africa, urmatoarea o toaleta ecologica in Cismigiu cum ziceam nenumarate posibilitati. Poate ar fi trebuit sa fiu lider MISA in viata asta, cred ca e nedrept sa ai o singura sansa la existenta pe Terra si peste asta experienta ta de viata e facuta din alte mici experiente care nu dureaza.  Tare imi doresc sa pot opri timpul in loc, as vrea ca totul sa dureze, vreau sa simt intensitatea lucrurilor la nesfarsit  ca sa ma pot bucura de ele. Tot ce e bun dureaza prea putin un zambet, un orgasm,  gloria, gustul, vacantele, bronzul, vara, copilaria, fericirea… Dar cand totul este efemer stii cum as putea sa te pastrez mereu?

Am regasit plaja neschimbata poate putin mai murdara, apa e rece, dar nu conteaza. Imi zambesti fara motiv si soarele te atinge pe pielea murdara de nisip, suntem pierduti la malul marii, dezbracati si fericiti. Vantul alearga usor si se opreste putin in parul tau gusta din parfumul lui si pleaca mai departe catre nicaieri. Am lasat totul in urma si traim fericitul prezent, caldura soarelui e tot ce ne trebuie acum. Curand ne vom intoarce la vietile noastre mult prea anoste si nu pot sa nu ma gandesc ca poate doar azi am trait cu adevarat…

Long time no see….. A trecut ceva timp, dar majoritatea lucrurilor a ramas la fel doar ca a trebuit sa ma obisnuiesc sa scriu 2010, afara e frig chiar foarte frig, inauntru cam la fel se pare ca nu ma pot decide daca sa fiu fericit sau nu. E frig, e groaznic de frig asta inseamna…. inseamna ca marinarii nu mai pot ajunge acasa, ca unii isi vor rupe picioarele si ca vom sta mai mult in casa. Ne bucuram de linistea asternutului nostru, happy times, ne inchidem in propriul univers si nimic nu mai conteaza…. Privesc cu regret la zilele insorite si sper ca urmatoarele nu sunt chiar asa departe, anul asta plaja va fi numai a noastra, poate vom reusii sa zburam asa cum ne-am propus.

E frig, e groaznic de frig. Ma intreb cum ar fi fost fara tine…

O mie de linii

O singura nara

O mie de senzatii

In aceeasi seara

……………………….

O mie de ganduri

O gura amara

O mie de zambete

In aceeasi seara

…………………….

O mie de plicuri

O singura tigara

O mie de vise

In aceeasi seara

Am realizat de curand ca sunt cel mai egoist om de pe pamant, de ce? pentru ca tare as vrea sa pastrez totul numai pentru mine. Sunt cel mai egoist om pentru ca nu vreau sa te impart cu nimeni altcineva… ca vreau sa ne bucuram de linistea asta mereu, ca vreau sa fiu mereu fericit ca astazi cand radem fara motiv, ca vreau sa traiesc vejnic, ca vreau sa am toti banii din lume, ca nu vreau sa impart bucata asta de ciocolata, ca nu vreau sa ii spui nimanui altcuiva ,,te iubesc’’, ca vreau sa raman mereu tanar si ca vreau sa fiu deasupra tuturor.

Acest moment de fericire imi da niste aripi de ceara si imi place sa ma hranesc cu iluzia ca vor tine mereu. Afara ploua, ploua…. si toamna ma face sa apreciez caldura asternutului nostru. Ce o sa ma fac cand o sa pierd toate astea, poate Dumnezeu o sa se indure si o sa ma trimita innapoi sa te caut. Oare ma vei astepta?… imi place sa cred ca nici macar El nu ar indrazni sa ne desparta, desi e putin ironic sa ii iei celui mai egoist om din lume cel mai de pret lucru.

,,Marketat” adica promovat, pus la vanzare, de pe urma caruia se scoate un profit cuvant  inventat de mine, cu scopul de a constrange ce am zis mai in spate intr-un singur cuvant. E octombrie mai sunt 3 luni pana la Craciun, magazinele deja au raioanele special amenajate cu globulete si ornamente de Craciun si totusi nu stiu cum se intampla ca in saptamana Craciunului trebuie sa te bati pentru un carut, rafturile sunt goale, oamenii nu stiu ce cumpara atat timp cat e rosu sau verde sau straluceste, disperare totala, iara ma simt neadaptat, cad in depresie, ma duc la tara ca sa imi revin si constant ca am cumparat tot cacaturile pe care le cumparasem si saptamana trecuta. Craciunul isi pierde din magie in fiecare an, copii nu mai cred in mosul cu barba cred in bonusu lu tata = play station III, oamenii cred in ,,Marketat” de la globulete pana la cracuta de brat 200 de ron bucata daca vrei sa aduci atmosfera de sarbatori in casa, sau mai bine artificial si ai rezlvat problema ,,Marketam” si cersitul- ca na – e bine sa faci o fapta buna, ,,Marketam” si craciunitele ca desi sunt -25 de grade afara orice copil opt de ani isi doreste sa vada un crac gol acolo ca sa aiba material, ,,Marketam” orice cacat pe care putem pune simbolurile Craciunului ca o sa se vanda.

Eu sunt precraciunofob, adica nu suport sa vad elemente ale craciunului timp de 3 luni de zile in magazin, pentru ca  ma apuca groaza, momentan am alte probleme, nu trebuie sa ma gandesc la cadourile pe care oricum le cumpar din benzinarie in ultima zi sau uit de ele, nu imi trebuiesc ornamente de brad ca le am pe alea de anul trecut si vreau sa traiesc Craciunul intr-o seara acasa alaturi de cei dragi si cu mancare facuta de mama, nu cu cozonaci cu termen de valabilitate 6 ani.

Anul trecut mi-am pus dorintele pe o hartie si le-am pus la posta cu adresa Polul Nord, nu mi s-a implinit nici una, apoi mi-am dorit sa ajuta pe cineva care avea nevoie de un real ajutor, apoi mi-am propus sa fiu mai bun, apoi am mers acasa si m-am simtit in siguranta, apoi m-am intrebat de ce ma iubesc cei din jurul meu, apoi m-am gandit ce gust bun au cozonacii, apoi am adormit si dimineatza era un pachet cu numele meu pe el sub brad….. apoi timpul a inceput sa treaca…

Outside, tears of rain dropping on my window and the town is screaming….. inside, behind these eyes, I am lost…. Somewhere back there I lost my self, I lost my faith in God, I lost my innocence and I lost you… I am spinning in circles around this sick present and I can’t find a way out. They say there is no sweet without the bitter; well I know the bitter very well and I am waiting for the sweet, will it come?…Maybe, after all, it was love at first sight , even if now you are holding someone else’s hand, or maybe I am a sick person who can’t get up after falling down in depression. I am wondering how sweet is the sweet that comes after drowning in a sea of bitter. This cold rain is washing me taking along some of my pain, some of my troubles and some of my memories. There is no end to this and the beginning seems so far away that I forgot where I started living my life as a ghost. Maybe I am just a fraud haunting this present.

I am wondering if sometimes do you feel the same.”

Try to listen to this : cecile verny und quartet – the bitter and the sweet

Dupa prea multa ploaie si frig, constat ca si vara asta s-a pierdut undeva departe, s-au dus zilele cu soare, le mai pastrez doar in suflet. Daca inchid ochii si ma concentrez tare, tare parca simt soarele cu imi arde pielea, parca pot simti mirosul de asfalt incins si parca nisipul imi arde talpile, parca si tu esti aproape…     Vara asta mi-a lasat urme pe piele, mi-a lasat un nou folder ,,poze de la mare”, mi-a lasat amintiri cu multe zambete si mi-a mai lasat o alta iubire de-o vara pierduta…

Uneori mi se pare ca inteleg prea mult, iar alte ori prea putin, oare daca as intelege mai putin as fi mai fericit…? Nu stiu de ce, dar pentru altii lucrurile vin mult mai usor, in special ,,fericirea” nu am inteles niciodata cum poti sa razi cand esti lesinat de foame, cand traiesti in conditii mizere, cand totul este deasupra ta si te apasa, cand nu ai orizonturi.

,,Ce e fericirea pentru tine?” m-a intrebat; as fi vrut sa am un raspuns sincer si cert, dar nu l-am gasit nici pana acum.

Ce e fericirea pentru tine? te intreb eu, daca un lucru concret iti vine in minte – pretuieste-l , daca nu inchide ochii si gandeste-te la zilele de vara, la noptile cu cer senin, la atingerea pielii unei femei, la tarmul marii si zgomotul valulilor, la zambetul prietenilor, la cei ce nu mai sunt printre noi, la primul concert, la primul sarut, la colegii de liceu si la un cocalar in tricou roz mulat si cu burta.

Si daca nu gasesti nici un pic din fericire in toate astea poate ar trebui sa iei in considerare sinucidearea, iar daca nici asta nu merge – my friend you are really fucked up and I really want to meet you-.

Si la sfarsit asculta Metallica – Nothing else matters.