Primarusu's Blog

De data asta am o poveste, in ciuda faptului ca nu fac politica si nu mai intereseaza sa fiu superficial, mincinos si avid de putere, trebuie sa va povestesc urmatoarele: totul incepe in urma cu vreo 12 ani, cand eu aveam 12 ani si ziua de 8 noiembrie era o zi care insemna mult mai mult, firesc, o iesire din normal, o evadare daca vreti si desigur varsta. La mine la tara se organizeaza anual un targ, balci cu ocazia acestei zile, in care venea-i si iti facea-i praf banii pe toate cacaturile si chinezariile si mai ales ,,tiribombele”( o chestie care se invarte, varianta romaneasca la amuzment parc), apoi la 14 am pierdut interesul, descoperisem masturbarea, dar balciul asta a continuat sa ramana….. in fine, in urma cu cativa ani s-a asociat acestei festivitati ,,festivalul marului” desigur o manifestare absolut necesara acestei zone care obisnuia sa fie pana nu demult cea mai mare producatoare de mere din Romaia. Si ajungem in zilele noastre cand, ajung si eu la eveniment mergand pe jos, pentru ca parcasem la vre-un km distanta din cauza impresionantelor forte politienesti mobilizate la fata locului. Si cum mergeam eu asa vad o multime de oameni in rosu, imediat ma gandesc ca anul acesta vor sa imite canavalul de la Rio, samba, funduri, nuri, astea…. ,dar surpriza este o campanie electorala de mare amploare care subscrie ostentativ ne cacam pe traditia voasta hai sa va indoctrinam, ca prea o duceti bine. Evit multimea si cordoanele de jandarmi care au fost si ei mobilizati la fata locului ,,cu ordin de sus” desigur, si ajung la o multime portocalie care face acelasi gen de manifestatie, dar care bate in retragere, probabil ei fusesra in deschiderea circului electoral si acum erau dominati de multimea acesta importata la fata locului. Peste tot sticle de bere goale, ajung in final la festivalul marului de altfel obiectivul meu, aici nimic special numai ca nu ne putem auzi deoarece pe scena din fata ,,pieilor rosii care au baut putina apa de foc” , a urcat distinsul si marele artist Ionut Ciobanu Dolanescu, care zice ,,bine ca a murit tata ca daca auzea ce prezentare mi-ati facut Ciobanu Dolanescu” in timp ce dezabroba descumpanitor din cap ,,…bine v-am gasit Voinesti” si programul solo debuteaza inundand inimile ascultatorilor cu folclor autentic, si burtile cu mai multa bere ca desi e noiembrie afar e un soare fierbinte de toamna. Nimeni nu danseaza nimeni nu canta, toata lumea sta cu ochii pe gratarele cu mici si lazile cu bere care ar trebui sa apara ca doar de aceea au venit, vorba lu Nastase ,,ia o bere si un mic/ da-mi un vot si un pupic”. Nu mai trec 20 de minute caci suntem anuntati ca vom avea onoare, norocul, ocazia aceasta unica de a ne afla in prezenta dealtfel unicului si mirificului Geoana, moment in care multimea incepe sa aclame isteric sosirea acestui ,,mesia” , care ne va rezolva toate probleme numai cu un fular, o sapca si un zambet carismatic.Dolanescu incepe sa se prostitueze, nu stiu cat l-au platit, dar se pare ca ii place ,,in cateva minute va ajunge aici presedintele nostru, va rog aplauze pentru domnul Mirceaaaa Gioanaaaa”  si seria continua oricum imi acoperisem urechile. Aici perspectivele de analiza sunt multiple si acum dupa noua ore mai tarziu reflectez asupra unor teme ca: ,, imi place sa pup in cur” , ,,imi place sa pup in cur din interes” , ,, imi place sa pup in cur din stare mea natura ” si nu in ultimul rand ,, imi place sa fiu pupat in cur si sa fac glume libidinoase cu nevestele voastre” si desigur ajundem la subteme ,,cauzele pupincurizmului” , ,,pupincurizmul genetic sau doar un trend in Romania” si ,,daca imi place felul in care sunt pupat in cur oare sunt gay ?” . Teoria e ca mai toti pe care ii cunosc au probleme si astia sunt aia care se descurca, inseamna ca ceilalti care nureusesc, au probleme grave. Am inteles ca nu mai ai demnitate, valori morale sau eticheta cand esti sarac, dar un mic pentru care a trebuit sa stai trei ore in picioare si sa dai din coate ca sa il prinzi iti alunga nefericirea si te face sa uiti de probleme?. Aici intervine in mintea mea bolnava urmatorul scenariu: EL se duce la o menifestare electorala la tara, se bate pentru mici si bere gartis, apoi isi votul isi mai ia 3 beri si seara ajune acasa. EA zice: – ai venit ma, unde ai umblat pana acuma? EL: – taci dracu fa, prosta dreacu!!! imbraca-te ca merge la tarfe!!! EA: – ce ma, unde sa mergem?? EL: – la trafe fa eu la aia din deal si tu la mata………  apoi EI voteaza ca doar e om de cuvand… a luat banii e dator. Si ajungem aici, in functiile de conducere sunt toti idiotii si incapabilii, deoarece cei capabili au fost dati la o parte de tupeisti, si tara e guvernata de toti hotii si dezaxatii, pentru ca adevarul e ca cei buni nu se implica, incearca sa se strecoare printre ceilalti, asta insemana ca suferim numai din cauza ca nu ne implicam. Cum nu sunt instare sa fac altceva decat sa ma vait patetic pe acest patetic blog va spun ca suntem in cacat pana la gat si nici nu vor astia sa imi dea viza de Canada.

Am realizat de curand ca sunt cel mai egoist om de pe pamant, de ce? pentru ca tare as vrea sa pastrez totul numai pentru mine. Sunt cel mai egoist om pentru ca nu vreau sa te impart cu nimeni altcineva… ca vreau sa ne bucuram de linistea asta mereu, ca vreau sa fiu mereu fericit ca astazi cand radem fara motiv, ca vreau sa traiesc vejnic, ca vreau sa am totii banii din lume, ca nu vreau sa impart bucata asta de ciocolata, ca nu vreau sa ii spui nimanui altcuiva ,,te iubesc’’, ca vreau sa raman mereu tanar si ca vreau sa fiu deasupra tuturor.

Acest moment de fericire imi da niste aripi de ceara si imi place sa ma hranesc cu iluzia ca vor tine mereu. Afara ploua, ploua…. si toamna ma face sa apreciez caldura asternutului nostru. Ce o sa ma fac cand o sa pierd toate astea, poate Dumnezeu o sa se indure si o sa ma trimita innapoi sa te caut. Oare ma vei astepta?… imi place sa cred ca nici macar El nu ar indrazni sa ne desparta, desi e putin ironic sa ii iei celui mai egoist om din lume cel mai de pret lucru.

,,Marketat” adica promovat, pus la vanzare, de pe urma caruia se scoate un profit cuvant  inventat de mine, cu scopul de a constrange ce am zis mai in spate intr-un singur cuvant. E octombrie mai sunt 3 luni pana la Craciun, magazinele deja au raioanele special amenajate cu globulete si ornamente de Craciun si totusi nu stiu cum se intampla ca in saptamana Craciunului trebuie sa te bati pentru un carut, rafturile sunt goale, oamenii nu stiu ce cumpara atat timp cat e rosu sau verde sau straluceste, disperare totala, iara ma simt neadaptat, cad in depresie, ma duc la tara ca sa imi revin si constant ca am cumparat tot cacaturile pe care le cumparasem si saptamana trecuta. Craciunul isi pierde din magie in fiecare an, copii nu mai cred in mosul cu barba cred in bonusu lu tata = play station III, oamenii cred in ,,Marketat” de la globulete pana la cracuta de brat 200 de ron bucata daca vrei sa aduci atmosfera de sarbatori in casa, sau mai bine artificial si ai rezlvat problema ,,Marketam” si cersitul- ca na – e bine sa faci o fapta buna, ,,Marketam” si craciunitele ca desi sunt -25 de grade afara orice copil opt de ani isi doreste sa vada un crac gol acolo ca sa aiba material, ,,Marketam” orice cacat pe care putem pune simbolurile Craciunului ca o sa se vanda.

Eu sunt precraciunofob, adica nu suport sa vad elemente ale craciunului timp de 3 luni de zile in magazin, pentru ca  ma apuca groaza, momentan am alte probleme, nu trebuie sa ma gandesc la cadourile pe care oricum le cumpar din benzinarie in ultima zi sau uit de ele, nu imi trebuiesc ornamente de brad ca le am pe alea de anul trecut si vreau sa traiesc Craciunul intr-o seara acasa alaturi de cei dragi si cu mancare facuta de mama, nu cu cozonaci cu termen de valabilitate 6 ani.

Anul trecut mi-am pus dorintele pe o hartie si le-am pus la posta cu adresa Polul Nord, nu mi s-a implinit nici una, apoi mi-am dorit sa ajuta pe cineva care avea nevoie de un real ajutor, apoi mi-am propus sa fiu mai bun, apoi am mers acasa si m-am simtit in siguranta, apoi m-am intrebat de ce ma iubesc cei din jurul meu, apoi m-am gandit ce gust bun au cozonacii, apoi am adormit si dimineatza era un pachet cu numele meu pe el sub brad….. apoi timpul a inceput sa treaca…

Outside, tears of rain dropping on my window and the town is screaming….. inside, behind these eyes, I am lost…. Somewhere back there I lost my self, I lost my faith in God, I lost my innocence and I lost you… I am spinning in circles around this sick present and I can’t find a way out. They say there is no sweet without the bitter; well I know the bitter very well and I am waiting for the sweet, will it come?…Maybe, after all, it was love at first sight , even if now you are holding someone else’s hand, or maybe I am a sick person who can’t get up after falling down in depression. I am wondering how sweet is the sweet that comes after drowning in a sea of bitter. This cold rain is washing me taking along some of my pain, some of my troubles and some of my memories. There is no end to this and the beginning seems so far away that I forgot where I started living my life as a ghost. Maybe I am just a fraud haunting this present.

I am wondering if sometimes do you feel the same.”

Try to listen to this : cecile verny und quartet – the bitter and the sweet

Dupa prea multa ploaie si frig, constat ca si vara asta s-a pierdut undeva departe, s-au dus zilele cu soare, le mai pastrez doar in suflet. Daca inchid ochii si ma concentrez tare, tare parca simt soarele cu imi arde pielea, parca pot simti mirosul de asfalt incins si parca nisipul imi arde talpile, parca si tu esti aproape…     Vara asta mi-a lasat urme pe piele, mi-a lasat un nou folder ,,poze de la mare”, mi-a lasat amintiri cu multe zambete si mi-a mai lasat o alta iubire de-o vara pierduta…

Uneori mi se pare ca inteleg prea mult, iar alte ori prea putin, oare daca as intelege mai putin as fi mai fericit…? Nu stiu de ce, dar pentru altii lucrurile vin mult mai usor, in special ,,fericirea” nu am inteles niciodata cum poti sa razi cand esti lesinat de foame, cand traiesti in conditii mizere, cand totul este deasupra ta si te apasa, cand nu ai orizonturi.

,,Ce e fericirea pentru tine?” m-a intrebat; as fi vrut sa am un raspuns sincer si cert, dar nu l-am gasit nici pana acum.

Ce e fericirea pentru tine? te intreb eu, daca un lucru concret iti vine in minte – pretuieste-l , daca nu inchide ochii si gandeste-te la zilele de vara, la noptile cu cer senin, la atingerea pielii unei femei, la tarmul marii si zgomotul valulilor, la zambetul prietenilor, la cei ce nu mai sunt printre noi, la primul concert, la primul sarut, la colegii de liceu si la un cocalar in tricou roz mulat si cu burta.

Si daca nu gasesti nici un pic din fericire in toate astea poate ar trebui sa iei in considerare sinucidearea, iar daca nici asta nu merge – my friend you are really fucked up and I really want to meet you-.

Si la sfarsit asculta Metallica – Nothing else matters.

Feriti cocalarii, lezbienele, homosexualii, portarii, paznicii, vanzatoarele, patriotarzii si jmecherii – primarusu are blog. Slalomul printre cretini ma oboseste zilnic si devine tot mai apasator, sunt in cautarea fericirii… ideea cu emigratul a cazut din moment ce e criza mondiala, izolarea nu face bine la intelect asa ca nu imi ramane decat sa imi gasesc o slujba, o nevasta, 2 copii, un leasing la (casa, masina si plasma) sa zambesc tamp si sa ma prefac ca nu vad dincolo de aparente – probabil asa se va si intampla.

Pana atunci insa va povestesc ultimul trend in discutiile ,,de salon” – toata lumea se vaita ca se duce tara de rapa, ca suntem condusi de idioti si ca ,,societatea” a decazut, ca sistemul valorilor s-a schimbat….. si uite asa mancam cacat foarte pasionali in loc sa luam atitudine. Un ,,cineva” mi-a zis : ,, daca as reusi sa vand tot as cumpara numai ,,trotil”  vreau sa vad si eu pe cineva care chiar incearca sa schimbe lucrurile in speranta ca daca voi vedea cum se face poate voi face si eu. Sigur m-am nascut intr-un moment gresit nu se poate sa fiu atat de neintegrat. Acum ma gandesc la ziua de maine cand va trebuie sa o iau de la capat sa suport intrebarile tampite ale portarilor, sa vad fetele triste ale trecatorilor, sa ascult cursul gol al unui profesor, sa suport atitudinea flegmatica a jmecherilor de cartier, sa sar peste gramezile de gunoaie cand ies din scara blocului, si la sfarsit sa realizez ca daca vreau sa fiu fericit va trebui sa ajung si eu ca iei.